Plîngere penală împotriva Parlamentului României

Mai precis împotriva parlamentarilor României. Parlamentul, în sine, ca instituţie, nu răspunde în faţa legii, dar parlamentarii pot şi trebuie să răspundă penal pentru acţiunile lor. Plîngerea pe care am făcut-o eu se referă la infracţiunea de abuz în serviciu (Art. 297 Cod Penal) pentru ignorarea referendumului din 2009 pentru trecerea la un parlamanet unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300.  Continuă lectura „Plîngere penală împotriva Parlamentului României”

Despre taxa de timbru

Este un articol mai lung, sper să aveţi răbdarea să-l citiţi pînă la capăt. Nu are legătură cu ce am scris pînă acum, dar are legătură cu implicarea civică.

Taxele judiciare de timbru reprezintă „plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti”. Am folosit definiția dată de Art1 (2) din OUG nr. 80/2013. Cu alte cuvinte actul de justiţie nu e gratuit. Dacă ai nevoie de cineva care să-ţi facă dreptate trebuie să plăteşti. Exact cum plăteşti frizerul pentru tuns, sau profesorul pentru meditaţii. Doar că mai e ceva.  Din Art33 al aceleiaşi ordonanţe aflăm că „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.” Hopa! Plata înainte! Ca la fetiţe! Băi… dar ia stai aşa. Parcă era ceva cu accesul liber la justiţie. Aaaaa… da frate. Constituţia. Zice că Continuă lectura „Despre taxa de timbru”

De ce scriu?

Probabil că majoritatea celor care publică o fac pentru a-și face cunoscute ideile. Mai sugestiv au spus-o cei de la www.ted.com “ideas worth spreading… “ Sigur, mai sunt și unii care o fac pentru bani. Dar nu e cazul meu. Și atunci de ce nu e gratis cartea? Nu spun că nu mi-ar placea să pot trăi din scris. Ar fi perfect să nu-mi spună nimeni ce să fac și cînd să fac. Sau dacă îmi vine vreo idee să mă pot gîndi la ea fără să fiu cu ochii pe inbox. Deocamdată toate astea sunt departe. Posibil să nici nu vină. Mi le doresc dar nu le aștept, nu stau cu gîndul că din scris o să mă pricopsesc. Dacă cumparați cartea ma încurajați să continui.

Și mai e ceva. Pentru mine Orasul liber este mai mult decît o poveste, este mai mult decît o fantezie. Este un concept. Un concept în care eu cred. Îndrăznesc să spun că este chiar o filozofie. Și vreau ca acest concept să dezvolte și să se evolueze. O poate face prin criticile sau prin comentariile voastre

Publicarea primului volum

Din fericire pentru mine acum este foarte uşor să publici. Trebuie doar să ai ce şi să fi dispus să investeşti un pic. Pentru că, da, trebuie să ai ceva bani cu care să porneşti. La fel ca în orice altă afacere. Sigur, dacă ai pretenţii la o editură mai cunoscută este altceva.

După ce am terminat povestea am făcut o listă cu cele mai importante 20 de edituri după numărul de titluri de pe elefant.ro exceptîndu-le pe cele specializate în manuale sau în religie. Le-am trimis un email cu o foarte scurtă descriere şi cu menţiunea că e primul volum. Într-o lună am primit 5 răspunsuri. Din astea 5 două erau cu „Noi nu mai publicăm SF”. Doar 3 au vrut să vadă despre ce e vorba. Ceva de genul „trimite-ne ce ai făcut şi o să te căutăm noi.”

Nu am vrut să aştept. Cei de la Smart Publishing s-au mişcat foarte repede. În aproximativ o lună aveam cartea. Acum să văd dacă o s-o cumpere cineva. Pentru mine ar fi un real succes dacă voi vinde 200 de exemplare.