Pentru ei! Era mai corect să scriu 0-2 dar n-ar mai fi avut acelaşi efect. Ei bine, şi cea de-a doua plîngere (cea în care am contestat decizia de clasare a plîngerii penale împotriva Parlamentului României) a fost respinsă. Mai bine zis declarată inadmisibilă, „fapt pentru care a fost clasată şi arhivată”. Mai jos găsiţi integral răspunsul procurorului. După părerea mea este foarte interesant, vă recomand să îl citiţi.
Raspuns_plangere2_cover
Mi se pare foarte interesant pentru că, de data asta, fondul problemei nici măcar nu a fost atins. Procurorul a evitat să repete că referendumul consultativ nu obligă autorităţile. Probabil că i s-a părut şi lui prea de tot. Dar nici nu a avut curajul să ia o decizie cu implicaţii atît de mari. Practic a trimis-o la Înalte Curte. Poate că m-a simţit hotărît (o fi citit blogul ?) să merg mai departe.
Sigur, nici ceea ce afirmă el nu mi se pare ok. Practic el zice că eu nu am făcut o plîngere penală ci o petiţie. Lucru absurd, eu am semnalat existenţa unei fapte penale: abuzul în serviciu. Iar acesta rămâne infracţiune chiar cu noua interpretare dată de Curtea Constituţională. Parlamentarii nu au îndeplinit un act (proiectul noii Constituţii) nu printr-un „mod defectuos” ci „prin încălcarea legii” (a Constituţiei in vigoare). Mi-a fost un pic frică că abuzul în serviciu va fi dezincriminat. Ar fi făcut inutil acest demers.
Avem timp pînă marţi să redactăm plîngerea pentru Înalta Curte. Folosesc pluralul pentru că ştiu că foarte mulţi sunteţi alături de mine. Orice sugestie este binevenită. Întrebarea este dacă ne putem baza pe Art 340 Cod de Procedură Penală:
(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.