După câteva încercări mai puțin fericite, a venit rândul să încerc Google Play. Mai precis, cartea mea este disponibilă aici. Este același conținut ca versiunea din 2022 (care diferă de versiunea din 2016). Ca să schimb totuți ceva, am ales o altă descriere. Dar și cea veche îmi place în continuare, așa că mai jos am să le las pe amândouă.
Cât valorează viața unui om? Și cine stabilește asta? Politicienii? Nu diferă în funcție de fiecare situație particulară, de fiecare individ? Ce trebuie să pățească un criminal? În utopia pe care am imaginat-o urmașii victimei sunt cei care decid. Să trăiască sau să moară, depinde de ei.
Dar cei care nu vor să se răzbune? Sau cei care nu au urmași? Justiția privată nu este o garanție suficientă pentru societății. De acea, mai există o pedeapsă: Exilul. Într-un loc diferit, în care legile obișnuite nu se aplică, în care statul nu îți mai asigură protecția. Descurcă-te singur, încearcă să supraviețuiești. Acest loc este: Orașul liber.
Este o utopie despre un oraș în care nu există legi. Niciuna. Un oraș al libertății absolute. Conceput inițial ca un loc unde să fie exilați criminalii, s-a transformat și a ajuns atât de faimos încât din ce în ce mai mulți oameni erau dispuși să vină aici de bunăvoie. Cum mijloacele de subzistență îți erau oferite gratuit, provocarea era să faci față unor eventuale agresiuni. Pentru că, acolo, orice lucru este permis, inclusiv să omori pe cineva. Cu toate acestea, există mecanisme prin care forța brută este descurajată. Statul supraveghează totul și are grijă ca lucrurile să nu degenereze. Guvernatorului Garry King îi plăcea să spună că New Hope este o anarhie controlată.
Nefiind o lucrare științifică mi-am permis să folosesc citate sau idei celebre fără a spune ale cui sunt. Am considerat că ar fi prea mult dacă aș încărca textul cu note de subsol. Asta nu înseamnă că lipsește contribuția personală. Din contră, vă garantez că ce urmează să citiți (ce sper că veți citi) este, în esența ei, o lucrare originală. De altfel, ăsta e atuul meu. Dacă la litere nu mă pricep în mod deosebit, construcția frazei așteptând de multe ori îmbunătățiri care nu mai vin, ei bine, când vine vorba despre filozofia „Orașului liber” vă asigur că ea începe cu mine. Sigur, nu înseamnă că o carte originală este automat bună. Original ar putea fi și un lucru excentric, bizar sau chiar dezgustător. Nu rămâne decât să vă convingeți singuri.
P.S.
Dacă chiar vreți să o citiți și nu vreți să dați 10 ron pe ea, dați-mi un mesaj (https://www.mariuspitigoi.ro/contact/) și am să v-o trimit gratis, bonus că mi-ați vizat site-ul.