Am aflat de la domnul Lucian Croitoru, aici , că acum este sezonul de atacat banca naţională. Mă gîndesc că asta înseamnă că sunt pregătiţi şi poate îmi vor răspunde şi mie. Eu, personal, nu am înţeles care erau acele clauze şi nici de ce erau ele abuzive. Ba mai mult, în TOATE cazurile pe care le ştiu eu, lumea s-ar fi împrumutat şi la costuri mai mari, dacă nu ar fi avut de ales. Sigur, nu ştiu aşa de multe cazuri, nu generalizez, dar vreau să subliniez că nu încerc să iau partea clienţilor.
Ceea ce contează este că s-a demonstrat, în justiţie, că foarte multe contracte conţineau clauze abuzive. Ştia BNR de existenţa acestora? Dacă da, de ce nu a făcut nimic? Dacă nu, cum de a putut scăpa un lucru atît de important? Nu se încadrează asta la „Supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit”? Pe scurt, are vreo vină BNR în toată povestea asta?
Citind statul BNR, disponibil aici, un lucru mi-a atras atenţia în mod deosebit. Este vorba de Art. 25. alin. (3):
(3) Membrii Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României şi personalul acesteia, însărcinat să exercite atribuţii de supraveghere prudenţială, nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu bună-credinţă şi fără neglijenţă, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere prudenţială.
Cu alte cuvinte zice aşa, „noi ne gîndim, facem şi noi ce putem, dar dacă nu iese bine aia e, ce să vă fac, doar n-o să vreţi să ne daţi în judecată?”. Nu că e tare? Să ai pe mînă stabilitatea financiară a unei ţări dar să fii sigur că nu păţeşti nimic dacă greşeşti. Cred că alineatul de mai sus se termină prea brusc, mai corect era să se continue cu „, că doar şi ei tot oameni sunt.”
Nici măcar parlamentarii nu au o asemenea imunitate. În orice altă parte dacă ai greşit plăteşti. Atît civil cît şi penal. Oare de ce au nevoie cei de la BNR de protecţia unui articol atît de absurd?