Cică… ai dovezi? Da frate, am dovezi. Dacă chiar vrei să le vezi citește mai departe. Sau cum mai zicea cineva: citește și plângi! Sigur, va trebui să intrăm puțin în litera legii, dar cum am putea altfel să arătăm cât de penali, cât de absurzi, cât de vânduți pot fi unii judecători? Deși, trebuie să recunosc, există și o a doua variantă. Ca judecătorii să fie incredibil de incompetenți. De-a dreptul proști.
Nu trebuie să fii licențiat în drept, trebuie doar să știi să citești și să ai un minim de inteligență. În cazul de față este vorba de Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (disponibilă aici) și de normele de aplicare ale acesteia (pot fi consultate aici). Legea asta spune că intră sub incidența ei și partidele politice (art. 2 alin. a) și că există anumite informații care trebuie comunicate din oficiu, de exemplu sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil (art. 5 alin. (1) lit. e). Adică de unde le vin banii. E mai mult decât firesc ca toate informațiile astea să fie publice. Și totuși nu sunt. Legea nu e și pentru Partidul Social Democrat. Ca o paranteză: se pare că există un dosar penal deschis de DNA pe chestia asta. Dar până să trimită pe cineva în judecată mai e mult. Iar de condamnat….
Faptele:
- în data de 22.04.2019 am solicitat Partidului Social Democrat să publice sursele de finanțare, bugetul și bilanțul contabil pentru anul 2016;
- în data de 03.05.2019 Partidul Social Democrat ne-a răspuns. Bine… răspuns în sensul că ne-a zis ceva, ceva care nu are nici o legătură cu ce i-am întrebat. Ne-au trimis la plimbare. Cică găsim toate informațiile astea pe internet;
- în data de 08.05.2019 am formulat reclamație administrativă. Că așa zice legea. Dacă ești nemulțumit trebuie să faci reclamație. La reclamația noastră PSD nu a mai catadicsit să ne răspundă;
- în data de 13.06.2019 am depus la Tribunalul București cererea de chemare în judecată prin care solicitam instanței să oblige PSD să ne răspundă. Ceream și niște daune dar nu intrăm în detalii.
Tribunalul București ne dă dreptate. Da frate, informațiile nu sunt pe net și nici nu au fost comunicate din oficiu.
PSD face recurs. Și vine decizia Curții de Apel București care este de-a dreptul halucinantă: cererea a fost tardiv formulată!!! Cum spuneam la început, citiți și vă cruciți:
Pe scurt, Curtea de Apel București zice așa: ”Prin urmare, etapa reclamației administrative prevăzute de art. 21 din Legea nr. 544/2001 nu are semnificația juridică a procedurii prealabile din materia contenciosului administrativ” (pag. 8) și ”În consecință parcurgerea acestei proceduri administrative nu putea avea ca efect întreruperea termenului de formulare a plângerii în fața instanței de contencios administrativ prevăzut de art. 22 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 544/2001” (pag. 9). Deci, în interpretarea dată de Curtea de Apel București, orice persoană care face o solicitare în baza Legii 544/2001 trebuie să aștepte expirarea termenelor prevăzute de Art. 7 iar, dacă este nemulțumită, poate face plângere în termen de maxim 30 de zile (conform Art. 22).
Bun. Să presupunem prin absurd că această interpretare aberantă ar fi validă. Chiar și așa reclamația administrativă trimisă de noi în data de 08.05.2019 îndeplinește toate condițiile cerute de legea 544/2001 (în special Art. 6) pentru a fi considerată o solicitare de informații de interes public. Într-adevăr, în acest document se specifică că aceste informații au mai fost cerute odată și că nu au fost primite dar această precizare este una adițională. Legea nu instituie o limită maximă a numărului de solicitări pe care o persoană le poate trimite, subînțelegându-se de aici că o persoană poate trimite oricâte solicitări vrea, chiar și cu același conținut. Documentul trimis de noi în data de 08.05.2019 este doar în subsidiar o reclamație administrativă, în principal el este o solicitare de informații de interes public (așa cum se și numește). Acum, chiar utilizând logica super fantezistă a Curții de Apel București, rezultă că, deoarece nu s-a primit răspuns la solicitarea din 08.05.2019 trebuia așteptat 10 zile (Art. 7) după care maxim 30 zile (Art. 22) până la data maximă (în acest caz 17.06.2019) la care se putea face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului. În acest caz concret chiar dacă plângerea la Tribunal ar fi fost tardivă raportată la prima solicitare, ea este în termen raportat la cea de-a doua solicitare (care doar în subsidiar este și reclamație administrativă).
Dar partea cea mai tare abia urmează. Ia uite ce spune Art. 36 din Normele de aplicare a legii:
(1) Solicitantul care, după primirea răspunsului la reclamația administrativă, se considera în continuare lezat în drepturile sale prevăzute de lege, poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenelor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 544/2001.
Deci scrie negru pe alb că poți face plângere la tribunal după primirea răspunsului la reclamația administrativă! Și cu toate astea judecătorii zic că nu e așa!!! Băi, cum dracu`??? Știți ce se întâmplă daca ai face așa cum zic judecătorii ăștia? Ți se respinge cererea ca inadmisibilă pe motiv că nu ai respectat procedura! Deci daca faci reclamație nu e bine, dacă faci reclamație tot nu e bine!? Orice ai face ei au dreptate.
Vă dați seama că ăștia nu au nici o jenă să ne trântească cu legea în brațe? Am făcut exact ce scrie în lege. Așa și? Vă dați seama cât de corupți sunt judecătorii ăștia de merg cu ciuma roșie până în pânzele albe, chiar cu riscul de a călca în picioare legea?
Dacă nici de data asta CEDO nu ne va dreptate atunci chiar că suntem mâncați. Înseamnă că suntem la mâna lor și nu putem face nimic ca să schimbăm asta.
Update 21.07.2022
Nu vă mai speriați de ciuma roșie?
Un comentariu