Dezamăgirea USR

În vară m-am dus la o întîlnire cu simpatizanţii USR. Era înainte de primul (şi ultimul) termen în dosarul meu de la Înalte Curte. Speram să găsesc acolo oameni care încă mai cred în democraţie şi care se vor alătura demersului. Sau cel puţin o să mă ajute cu un sfat. „Da”-ul iniţial s-a transformat în „poate” pentru ca, în final, să rămînă pe altă dată. „Nu sunt resurse” mi s-a spus.

Ieri am înţeles de ce nu erau resurse. În programul USR (disponibil aici) nu găseşti nimic despre referendumul din 2009 sau despre reducerea numărului de parlamentari. Nu e lupta lor deci nu îi interesează. Ce contează că asta e voinţa poporului?!

Dar nu e numai atît. Programul Uniunii Salvaţi România conţine exact aceaşi demagogie ieftină pe care o ştim de la PSD sau de la PNL. Exact acelaşi limbaj de lemn lipsit de substanţă. Puţinele soluţii concrete sunt, aproape toate, nişte închipuiri fără nici un temei. Cică 6% din PIB pentru educaţie şi 6% din PIB pentru sănătate. Păi de unde banii ăştia??? Credeţi că dacă era doar din pix nu ar fi făcut Monta deja?

Ei zic 6% din PIB ca să nu pară aşa mult, să pară realizabil. Nu spun că bugetul, adică banii pe care îi poţi cheltui, este, de fapt, mai puţin de o treime din PIB. Deci 6% din PIB pentru educaţie înseamnă aproape 20% din buget. La fel pentru sănătate. Iar dacă pui pensiile şi ajutoarele sociale ai sărit deja de 80% din buget. De unde o să mai fie bani pentru justiţie, pentru poliţie, pentru armată, pentru investiţiile în drumuri, pentru plata datoriilor şi pentru toate celelalte? Ca să poţi vorbi de o creştere a finanţării unor sectoare trebuie să spui fie de unde o să iei banii în plus fie de unde o să tai. Altfel rămîne doar praf în ochi.

Singurul capitol care merită atenţie este cel legat de transparenţa totală. Da, contractele cu statul ar trebui să fie publice. Din păcate este prea puţin pentru un document ce conţine aproape 10.000 de cuvinte!

Revenind la experienţa mea cu USR-ul ar mai fi de spus că, la un moment dat, am completat o cerere şi am fost primit într-un grup de discuţii. Mai precis în usbsector3@googlegroups.com. Dar cînd să zic ceva, surpriză, nu se poate. Dacă la început era o problemă tehnică (la google?!) pînă la urmă am primit un email cu răspunsul:

E o decizie a biroului politic al filialei cine poate posta

Pe bune? Îl primeşti pe unu într-un grup dar nu are voie să zică nimic? Păi de ce îl mai primeşti? Ăsta nu e un grup de discuţii, e un grup de ascultat.

L-aş întreba pe domnul Nicuşor Dan dacă recunoaşte textul de mai jos:

Art. 9. (1) Decizia de admitere sau de respingere a cererii adresate Biroului Organizatiei Locale apartine Biroului Organizatiei Locale, si se ia in termen de 30 de zile de la primirea cererii. Din momentul admiterii cererii, solicitantul devine membru al organizatiei locale.

Nu vedeţi nici o problemă în faptul că nu vă respectaţi nici măcar propriul statut? Din cei 5.000 de noi simpatizanţi, cu care vă lăudaţi dupa alegerile locale, cîţi dintre ei au devenit membrii? Chiar aşa, numai oameni răi au vrut să se înscrie în USR?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.