Cum spuneam… m-am hotărât să nu o las să treacă așa. Am început să mă documentez, să sap, să aflu cam ce ar trebui făcut. Ei bine există o comisie unde ar trebui să te duci dacă ești victima unui caz de malpraxis. Această comisie funcționează în cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP), în cazul meu DSP București. Aici fac o paranteză. Mai cunoscut este Colegiul Medicilor dar acolo nu se iau decât măsuri administrative împotriva doctorului, maxim îl dau afară. Poate te încălzește și chestia asta dar dacă vrei ca medicul (sau clinica, sau spitalul) să plătească, trebuie să mergi la acea comisie de la DSP. De ce nu poate hotărî Colegiul Medicilor dacă e malpraxis sau nu? Tocmai ca să fie cât mai complicat, să te pierzi în detalii și hârtii, să-ți consumi timpul și nervii, adică să fie cât mai greu să-ți faci dreptate.
Altă paranteză. Sunt unii care spun că te poți duce direct în instanță, că nu mai trebuie să dai pe la nici o comisie. Mie mi se pare riscată abordarea asta, un judecător neprietenos ar putea considera că toată treaba asta cu comisia e echivalentul procedurii prealabile și să-ți respingă cererea printr-o excepție. Din experiența de până atunci învățasem că sistemul funcționează în felul următor: dacă ceva e interpretabil atunci sigur se va interpreta împotriva ta. Un sistem care l-ar face și pe Murphy invidios. Închid parantezele.
Mă duc personal la Comisie să înregistrez cererea. La ghișeu o doamnă care mima munca, vorba unui coleg.
Foarte bine că ați venit, dar nu trebuia, mi se spune. Toată procedura este exclusiv în scris.
Prin email? întreb eu.
Ridică ochii din hârtii și mă privește de parcă o înjurasem.
Nu. Prin poștă.
Ok. zic eu. De acum aștept mutarea în plic.
Ce mutare?
Știți… acum ceva vreme se juca șah prin corespondență… se trimiteau mutările… dar îmi dau seama că insist degeaba și renunț.
Și nu durează mult și vine prima mutare. Trebuie să plătesc 3000 de lei onorariu expertului, în maxim 5 zile. Ce se întâmplă dacă nu ai banii ăștia în 5 zile? Gata. Acolo e capătul. O singură zi dacă ai întârziat, ți se respinge cererea și nu mai poți face alta. Ba mai mult. Dacă cumva nu ești acasă sau pur și simplu nu-ți verifici cutia poștală la timp, se termină tot. 5 zile! Și te gândești că astea 5 zile sunt ca să meargă treaba repede. Că, dacă pe tine te grăbesc, se grăbesc și ei. Eh, hai, nici chiar așa.
Bun. Dacă așa zice legea, așa fac. Transfer 3000 de lei în contul personal al expertului, doamna Pascut Magda, profesor universitar la Timișoara. Și aștept. Și iar aștept. Îmi verific cutia poștală zilnic, ba chiar de două ori pe zi. Nimic. Comisia nu mai mută. În mod normal aș fi câștigat la timp. Și mă uit pe lege. În maxim 3 luni trebuie să mi se rezolve cererea. Cum cele 3 luni trecuseră le trimit o scrisoare și îi rog să se grăbească și ei un pic (procedura asta se numește reclamație administrativă și e obligatorie, în sensul că, dacă nu o faci, vei pierde procesul pe motiv că nu ai făcut reclamație). Mai trece o lună și încă o lună și tot nimic. Ce să mai faci? Nu există altă opțiune, într-un stat de drept, decât să-i dai în judecată. Pur și simplu nu mai poți face nimic altceva.
Și după încă vreo 6 luni stau în fața judecătorului și încerc să-i explic cazul. Zice legea că trebuie să-mi dea un răspuns în 3 luni? Zice. Cât a trecut? Trecuse un an. Bun. Nu am răspunsul nici acum. Mai mult, nu am primit nici o explicație pentru întârzierea asta. În concluzie, onorată instanță, vă rog să-i obligați să-mi dea un răspuns, indiferent care ar fi acesta.
Pare logic, pare că aș avea dreptate, nu? Ei bine, nu. Judecătorul îmi respinge cererea. Motivul?
Comisia a fost ținută de un terț
Adică nu Comisia e de vină pentru faptul că nu a respectat legea ci chiar expertul, care, da, e profesor universitar, și de asta e și foarte ocupat, n-are timp de toate (!?) Ce să facă comisia dacă expertul nu e gata!?
Stau și mă gândesc dacă eu aș fi putut folosi motivarea asta la job. Băi… nu. Adică dacă aș fi zis ceva de genul ăsta probabil că aș fi fost data afară. Cum ce să facă comisia dacă expertul nu e gata? Să angajeze, în p*** m**, alt expert! Ah, sigur că și următorul expert trebuia plătit dar asta e altă poveste. Deja comisia a făcut ceea ce trebuia. A așteptat să treacă termenul legal, chiar de două ori mai mult și dacă a văzut că expertul nu răspunde a dat cazul altuia. Ce se întâmplă dacă moare expertul (mai mor și oameni tineri din păcate) sau dacă fuge din țară? Gata? Comisia nu mai are ce să facă, „e ținută”!? Repet, nu exista nici o explicație pentru întârziere, nici măcar un email trimis expertului să-l întrebe măcar dacă mai trăiește. Nimic. Și totuși am pierdut.
Fără îndoială că există judecători corupți. Despre asta se tot vorbește. Dar, nu se vorbește, sau se vorbește prea puțin despre judecători proști. Aș fi vrut să zic despre judecători incompetenți dar aici nu e vorba de competență, de ce zice legea, ci de a putea face un raționament, de a putea gândi.
Să revenim. Am făcut recurs. Dar până să se judece recursul a venit și răspunsul comisiei.
– va urma –