5 Decembrie. Campania electorală se apropie de final. Dacian Cioloş trebuie să arate că luptă împotriva corupţiei (asta prinde bine la public) şi că merită să fie ales. Apare în presă un comunicat al Corpul de Control al Primului-ministru (diponibil aici) prin care suntem informaţi că am prins hoţii din IT. Citez:
un număr de 9 entități publice împreună cu unitățile aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea acestora au plătit suma de 110.290.733,41 RON pentru produse/licențe software instalate, dar neutilizate, neimplementate sau identificate cu dificultăți în exploatare sau cu defecțiuni, din diverse cauze.
Practic 110 milioane de RON au fost aruncate pe fereastră. De fapt nu pe fereastră ci în conturile unor băieţi deştepţi. La vremea respectivă mi s-a părut o chestie foarte tare. Mai ales că şi eu sunt implicat într-o acţiune similară (detalii aici). Dar lipsea ceva din anunţul respectiv. Partea cea mai importantă. Cine va răspunde pentru tot jaful ăsta? Cum putem încerca să recuperăm banii?
Să ne înţelegem. Peştele cel mare va fi foarte greu de prins. De cele mai multe ori imposibil. Nu poţi condamna pe cineva dacă nu ai dovezi solide. Dacă nu ştii cît a fost mita, cine a luat şi de la cine este greu de construit un caz. Dar rămîn peştii mai mici. Funcţionarii publici. Cei care au semnat pentru un produs de o sută de ori mai scump decît dacă ar fi fost cumpărat pe bune. Pentru ei există cel puţin două infracţiuni prevăzute de codul penal: Abuzul în serviciu (Art. 297) si Neglijenţa în serviciu (Art. 298). Repet: infracţiuni. Adică puşcărie. Şi perspectiva asta s-ar putea să facă pe mulţi să spună cît au luat şi de la cine. Nimeni nu poate fi atît de prost încît să dea pe un kg de mere 100 de lei dacă poate lua acelaşi kg de mere cu 1 leu din altă parte. Este clar că vorbim de corupţie aici.
Să revenim. Au descoperit că 110 milioane au fost sifonate. Dar de ce nu au zis pe cine au dat în judecată sau măcar pe cine anchetează? I-am întrebat eu chestia asta. Trebuie să fac o paranteză aici deşi am mai spus lucrurile astea. Pentru instituţiile statului email-ul este din altă epocă. Cu o singură excepţie, nu am primit răspuns la nici o solicitare trimisă prin email indiferent cui am trimis-o (Ministerul Justiţiei, Guvern etc.) Şi am trimis o grămadă de email-uri, despre multe nu am apucat să scriu încă. Doar prin poştă cu confirmare de primire. Atunci răspund. Să mai faci şi tu nişte drumuri şi să mai dai nişte bani. Am închis paranteza. Iată răspunsul:
Adică nimic. „CCPM a propus ca în următoarele 12 luni să aibă loc o analiză aprofundată”. WTF! Ce analiză aprofundată frate? Aici e caz penal. Nu ştim (încă) cine a dat şpaga dar ştim cine a semnat pentru risipa asta. Este rezonabil (aș zice vizibil din avion) ca măcar să-i anchetezi pe funcționarii publici implicați. Nu are nici un rost să faci vreo analiză. Analiza o face procuratura. Tot ce trebuia să faci este să sesizezi organele de urmărire penală. E treaba lor de aici. Ba din contră. Aș zice că prin tărăgănarea asta cresc șansele ca faptele să se prescrie. Probabil că asta se și dorește.
Am găsit în codul penal un articol intersant. Se numește „Omisiunea sesizării” (Art. 267). Poate că nu ar strica să întrebăm la DNA dacă nu se potriveşte în contexul ăsta.