Inițiativă a cetățenilor europeni: Introducerea noțiunii de precedent judiciar

Așa cum știți, am mai fost implicat în strângerea de semnături pentru o inițiativă legislativă. Ce s-a întâmplat cu semnăturile dumneavoastră? Tristul adevăr este că în cazul fericit au ajuns la gunoi iar în cazul nefericit au fost folosite de cei care au pus mâna pe ele în alte scopuri. Sigur, atunci nu am reușit să strângem 100.000 de semnături. Dar chiar dacă am fi strâns cât ar fi fost minimul necesar, tot degeaba ar fi fost. Vezi „Fără penali” sau „Oameni noi în funcții publice”. De obicei strângerea de semnături este de fapt o campanie electorală mascată și nimic mai mult. De ce ar fi altfel acum?

În primul rând pentru că este o inițiativă legislativă europeană, adresată Comisiei Europene și nu Parlamentului nostru. În al doilea rând pentru că semnăturile nu mai pot fi folosite în alte scopuri. Asta o garantează tot Comisia Europeană care pune la dispoziție un site web unde veți putea semna în siguranță. Da, așa e, ei sunt în secolul XXI, la ei se poate semna și de pe telefon sau de pe laptop, nu trebuie să-ți pui cortul în piață.

Ne-am luat cu vorba și nu v-am spus despre ce e vorba. Poate părea ciudat, dar în România, ca de altfel în majoritatea statelor europene, nu există noțiunea de precedent judiciar. Nu vă luați după ce vedeți în filmele americane, acolo e altceva. Aici judecătorii nu sunt obligați în nici un fel să țină cont de o decizie anterioară. Dacă vor bine, dacă nu, n-ai avut noroc. Asta o știu cel mai bine cei care au avut credite în franci elvețieni și care după criza din 2008-2009 s-au organizat în grupuri și au dat băncile în judecată. Deși era vorba de aceeași bancă, deci același tip de contract, exact același tip de contract, ba chiar și avocații erau aceeași, ei bine, unii au câștigat și unii au pierdut. Singura diferență erau reclamanții, în rest totul era identic. Cum de legea nu s-a aplicat la fel? Nu e legea aceeași pentru toți? Teoretic da, doar teoretic. În practică, nu. Culmea e că același judecător poate zice azi că e albă și mâine că e neagră. După cum bate vântul. Nu-l trage nimeni la răspundere, nu poate să-l tragă nimeni la răspundere pentru că nu există lege pentru așa ceva. Ca să fim riguroși, există totuși hotărâri judecătorești obligatorii pentru toate instanțele, respectiv: 1) Hotărârile Curții Constituționale, 2) Dezlegările și 3) RIL-urile.

Deși pronunță hotărâri general obligatorii, Curtea Constituțională verifică doar dacă legea, sau o parte a ei, respectă Constituția, deci cam iese din discuția noastră.

Pentru a pretinde că legea e aceeași pentru toți există un mecanism care se numește „Recurs în interesul legii” (RIL-ul de mai devreme). Când se adună multe decizii contradictorii, la un moment dat, cineva va zice: Gata! Ajunge! Hai frate să le facem pe toate la fel. Și se pronunță o decizie care se publică în Monitorul Oficial și care, cum spuneam, devine obligatorie pentru judecători. Dar RIL-ul are două mari neajunsuri:

1. Nu e un instrument la dispoziția justițiabilului. Cum spuneam, trebuie să fie „cineva” din sistem și pe care îl doare undeva de problemele tale.
2. Are efecte doar pentru viitor. Indiferent dacă RIL-ul va stabili exact pe dos de cum a fost în dosarul tău, tot așa va rămâne pentru tine.

Iar a treia categorie ar fi dezlegările care în plus față de cele două inconveniente ale RIL-ului mai trebuie să fie despre chestiuni noi, „nedezlegate” încă. Cei din sistem le spun „hotărâri prealabile” dar mai nimerit mi se pare cuvântul pe care l-am ales eu (am avut de unde alege, titlul nu are decât 19 cuvinte).

Și vă spun din experiență că nu contează câtă jurisprudență aduni, cât de mult sapi să vezi ce s-a mai stabilit înainte, e degeaba. Pur și simplu nu există noțiunea de precedent în dreptul nostru și de altfel aproape nicăieri în Europa, după cum puteți vedea și pe harta de mai jos preluată de pe Wikipedia:

Și acum vine întrebarea: Am putea schimba asta cumva?

Cum spuneam la început, la noi nici o șansă. Poți să strângi câte semnături vrei tu că nu contează. Ce semnături? Noi avem referendum național (ăla din 2009) care nu se aplică și despre care au spus judecătorii (aici am contribuit și noi) că e normal să nu se aplice. Asta după ce tot ei spuseseră că e obligatoriu să se aplice. După un timp s-au răzgândit. O avea legătură cu faptul că s-a schimbat puterea? Dar să nu deviem.

La noi e clară treaba. Faci degeaba acțiuni de genul ăsta. Singura șansă ar fi ca Uniunea Europeană să ne oblige să facem ceva. Atunci da, avem o șansă să sperăm că lucrurile o să se miște. Și, spre norocul nostru, există și un mecanism prin care cetățenii obișnuiți pot face ceva, se numește: „Inițiativa cetățenească europeană” (link-ul este către site-ul oficial).

Practic, nu trebuie să fii în Parlamentul European, nu trebuie să fii într-un partid politic și nici măcar nu trebuie să fii într-un ONG. Tot ce trebuie să faci este să ai o idee, să convingi alți 7 cetățeni care au reședința în 7 state UE că ideea merită și apoi să strângi un milion de semnături.

Acum veți spune că un milion semnături e mult. Este. Dar nu mai trebuie să stai în stradă. Poți strânge semnăturile și online. E mult mai ușor. Iar Europa are vreo 450 de milioane de locuitori. Bine, nu toți votează deci nu toți pot semna dar, totuși, ținta nu e imposibil de atins.

Păi bine, dar crezi că or să vrea ăia din Germania sau din Franța să-și modifice ei legea de dragul nostru?

Nu de dragul nostru. E de dragul valorilor europene pe care ei le-au pus pe hârtie și pe care ei și le-au autoimpus. CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE zice că:

Art. 20 Toate persoanele sunt egale în fața legii.

și că

Art. 47 (…) Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil (…)

Dacă și eu și Costică suntem egali în fața legii cum de legea se poate aplica într-un fel pentru el și în altul pentru mine? E o contradicție evidentă. Dacă aceeași lege se aplică diferit pentru noi doi înseamnă că nu suntem egali, e ceva ce ne diferențiază. În plus cum ar putea fi considerat un proces echitabil atât timp cât noi avem fix aceeași cauză dar justiția pronunță hotărâri diferite. E clar că unul din noi a fost nedreptățit.

Apoi, de ce ar trebui să fim complexați în fața Germaniei sau în fața Franței? De ce să credem că nu avem șanse, doar pentru că ei sunt Germania sau Franța sau oricine altcineva. Sigur, ei au alte tradiții, au alte valorii, dar aici discuția nu este despre valori sau despre tradiții ci dacă ceea ce spunem noi este corect sau nu. Dacă s-ar fi raportat totul la tradiții atunci Uniunea Europeană nu s-ar fi creat niciodată. Poate că motivele istorice care separă legea civilă de „common law” ar trebui reevaluate. Poate că e timpul pentru o schimbare majoră a Uniunii Europene la care să contribuim și noi.

Pentru a veni în ajutorul cetățenilor care vor să utilizeze acest instrument Comisia Europeană a creat un forum unde se pot discuta chestiuni legate de inițiativele cetățenilor. Am postat și eu: European Citizens´ Initiative Forum. Acolo am găsit deja câțiva aliați, oameni care gândesc la fel. Până acum avem suporteri din România, Germania, Italia, Olanda și Irlanda. Dacă ai avut bunăvoința să citești această postare până aici atunci te rog să te gândești dacă ai vrea să te implici și tu. Sau dacă știi pe cineva care ar vrea să se implice în acest proiect. Mai ales dacă ai (sau are) domiciliul în altă țară EU, în afara celor deja menționate. Nu te costă nimic, trebuie doar să fii de acord cu ce ai citit până acum.

Îmi poți lăsa un comentariu sau poți să-mi trimiți un email: contact@mariuspitigoi.ro și poate reușim să schimbăm Europa împreună. Totul începe cu un vis.

Va urma