Alegerile astea ne-au dat o veste foarte bună. Chiar nu suntem un popor de retardaţi. Mai putem spera. Bravo nouă! Bravo ţie, cetăţene, care ai stat acasă! Asta în ciuda apelurilor care veneau din toate părţile. De la politicieni, de la ziriaşti, de la tot felul de vedete şi de cîntăreţi. Dă bine să fii în trend şi să trimiţi lumea la vot. Si nu, nu este deloc o ironie.
Să votezi pe cineva fără nici o idee, fără nici o viziune, doar că îţi spune că celălalt e rău şi că el e bun ar fi fost un mare semn de întrebare. Dincolo de faptul că aceste alegeri au fost nedemocratice (am zis asta aici) chiar nu aveai pe cine să votezi. Pe nimeni! Poporul român a învăţat lecţia „96”. Vă mai amintiţi sloganul cu care a cîştigat CDR-ul? „Votaţi schimbarea”. Şi am votat. Doar că schimbarea a uitat să mai vină. Atunci am învăţat cum să deosebim politicienii care vor puterea de cei care vor să facă ceva. După limbă. Aia de lemn. Şi la alegerile astea, din păcate, nu au candidat decît oameni al căror unic scop era puterea. Să fie acolo.
Cu o prezenţă la vot de sub 40% ne putem consola (sau amăgi) cu faptul că noua putere nu reprezintă poporul român. Nu are legitimitate. Sigur, va lua decizii în numele poporului. Va lua decizii şi în numele meu. Dar ar fi trebuit să accept lucrul ăsta şi dacă aş fi fost la vot şi aş fi votat un partid care nu a intrat în parlament. Trebuie să accept şi să respect voinţa majorităţii, indiferent care ar fi ea. Despre asta e democraţia.
Cred că va fi foarte rău cu PSD-ul. Dar nu m-aş grăbi acum să dau vina pe cei care au votat cu ei. Vina este a politicienilor care nu au oferit nici o alternativă la PSD. Or fi vorbiţi?
Nu neg că există în lume o lehamite faţă de politică şi de asta prezenţa la vot e mică şi în alte ţări. Dar la noi parcă e prea de tot. Dincolo de demagocie nu mai e nimic. Deocamdată.