S-a terminat şi aventura mea la CEDO. „Nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate.” Care din ele, că sunt mai multe? Nu ştiu şi nici nu am cum să aflu. Decizia este mai jos:
Articolul pe care l-am invocat eu este acesta:
ARTICOLUL 3
Dreptul la alegeri libere
Înaltele Părţi Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Partea interesantă este cea de la sfîrşit. Este asigurată libera exprimare a opiniei poporului atît timp cît el îşi doreşte un Parlament unicameral şi tu îl pui să aleagă un Parlament bicameral? Cu siguranţă nu. Dar trebuie să existe o autoritate judecătorească care să constate lucru ăsta. Curtea de la Strasbourg era sigura autoritate de acest fel. Din păcate…
Pe lîngă gustul amar pe care ţi-l lasă faptul că nu poţi găsi dreptatea în justitţie mult mai frustrant e că nici măcar nu ţi-au spus unde greşeşti. Nu există motivare. Să-ţi spună: „trebuia să fi suferit vreun prejudiciu important” sau „cererea este incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei”. E aproape incredibil că asta se numeşte justiţie. Şi tocmai la CEDO care ar trebui să fie un exemplu de corectitudine.
OK, înţeleg că au mult de muncă. Sunt 80.000 de cazuri pe rol. Dar n-au decît să aducă mai mulţi judecători. Cîte cinci din fiecare ţară dacă de atîţi e nevoie. Sărăceşte Europa dacă vom plăti un pic mai mult pentru justiţie? Dacă am dreptul să mă adresez unui tribunal atunci e OBLIGATORIU ca acel tribunal să-şi motiveze deciziile. E ca şi cum cineva te-ar condamna dar în loc să-ţi spună de ce, ţi-ar spune că ai încălcat legea.
Pentru mine personal este o mare înfrîngere. Dacă nici la CEDO…