De ce este greşită decizia Curţii Constituţionale

Că tot suntem acuzaţi că nu citim legile. Am citit cu atenţie comunicatul CCR (aici) referitor la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2017. Am citit cu atenţie atît Constituţia României (aici) cât şi Legea nr.47/1992 (aici) şi, după părerea mea, Curtea a luat o deizie complet greşită. 

Nu ar prima. Am scris despre o alta aici. Doar că, de data asta, ultima redută a democraţiei româneşti aproape a fost cucerită, cum se exprima cineva zilele astea. „România este stat de drept, democratic…” ne spune Constituţia în chiar primul său articol.  Democraţie vine de la de la demos, „popor” + kratos, „putere” = „puterea poporului” (detalii aici). Remarcaţi, vă rog, că Democraţie nu vine de la a demos+kratos+patru+anos. Nu este specificat în definiţia Democraţiei, sau în accepţiunea ei, intervalul acesta de patru ani. Cu alte cuvinte, poporul are puterea în fiecare an, în fiecare lună ba chiar în fiecare zi. Asta înseamnă Democraţie.

Am auzit spunîndu-se că, dacă PSD+ALDE au cîştigat alegerile de anul trecut trebuie să guverneze patru ani pentru că aşa este democratic. Fals. Intervalul acesta de patru ani, a fost adăugat în Constiuţie ulterior, după ce am fost asiguraţi că „tradiţiile democratice ale poporului român (…) sunt garantate.” Amănuntul ăsta e foarte important. Stabileşte o ierarhie de principii care trebuie respectate. Carevasăzică mai întîi vine Democraţia şi după aceea intervalul de patru ani.

Acesta este modul în care trebuie interpretată Constituţia. Punînd Democraţia pe primul plan. Înainte oricărui alt concept. Sigur, acum intervin unele dificultăţi de ordin tehnic. Cum ştii care e dorinţa poporului? Sunt cei 600.000 de oameni care au ieşit în stradă reprezentativi pentru tot poporul român? Ei bine, nu avem de unde şti exact, dar numărul lor mare, imens aş zice, te obligă să-ţi pui întrebări. Iar pe un judecător al Curţii Constituţionale ar fi trebuit să-l oblige să investigheze problema şi să dea un verdict.

Faptul că judecătorii au preferat să se eschiveze este un lucru regretabil. Nu au avut curaj? Păi dacă nu au curaj de ce s-au mai făcut judecători? Să revenim. Art. 146 lit. d) din Constituţie zice aşa:

d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

Scrie aici că legile şi ordonanţele trebuie să fie în vigoare? Nu. Ei se bazează pe lit. l) al aceluiaşi articol care zice:

(Curtea…) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

Acel „şi altele” ar trebui să însemne că mai întîi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute expres în Constiuţie şi apoi restul. Este un principiu pe care îl regăsim explicit în Art. 142

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

Cu alte cuvinte dispoziţiile Constituţiei sunt prioritare oricărei alte legi, inclusiv celor din Legea nr.47/1992 care este legea organică a Curţii. Ori, sintagma „în vigoare” de care se leagă refuzul judecătorilor de a se pronunţa pe fond nu se regăseşte în Constituţie.

Pentru că decizia a fost luată cu majoritate de voturi ar fi interesant de aflat cum s-a votat. Dacă toţi judecătorii susţinuţi de PSD au votat pentru, atunci este foarte grav, ar fi dovada că separarea puterilor în stat există doar pe hîrtie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *