Despre taxa de timbru

Este un articol mai lung, sper să aveţi răbdarea să-l citiţi pînă la capăt. Nu are legătură cu ce am scris pînă acum, dar are legătură cu implicarea civică.

Taxele judiciare de timbru reprezintă „plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti”. Am folosit definiția dată de Art1 (2) din OUG nr. 80/2013. Cu alte cuvinte actul de justiţie nu e gratuit. Dacă ai nevoie de cineva care să-ţi facă dreptate trebuie să plăteşti. Exact cum plăteşti frizerul pentru tuns, sau profesorul pentru meditaţii. Doar că mai e ceva.  Din Art33 al aceleiaşi ordonanţe aflăm că „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.” Hopa! Plata înainte! Ca la fetiţe! Băi… dar ia stai aşa. Parcă era ceva cu accesul liber la justiţie. Aaaaa… da frate. Constituţia. Zice că

Accesul liber la justiţie ARTICOLUL 21
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Alineatul (4) nu ne ajută prea mult. Nu ştim ce înseamnă „Jurisdicţiile speciale administrative” şi nici pentru cine sunt ele gratuite. E ceva moca dar nu e clar ce. Revenim la primele două. Pentru că am văzut mai sus că accesul la justiţie este condiţionat (deci îngrădit) de plata unei sume de bani.  Cum mă pot eu „adresa liber justiţiei” cînd înainte de a o face trebuie să plătesc o taxă. Nu îmi este prin asta îngrădit „exercitarea acestui drept”?

Nu vreau să spun că liber înseamnă obligatoriu gratis. Doar ca prin cumulul celor două alineate ale articolului 21 plata nu poate fi făcută înainte. Orice condiţionalitate (=îngrădire) a accesului la justiţie ar încălca alineatul (2).  Şi plata unei taxe exact asta înseamnă. O condiţionalitate. O îngrădire.

Te gîndeşti cum de această lege nu a fost atacată la curtea constituţională. Doar pentru asta există CCR; să decidă dacă o lege încalcă sau nu constituţia. Şi asta o încalcă.  De fapt este vorba de o lege chiar mai veche, respectiv Legea nr. 146/1997.

Cauţi şi vezi că da, a fost atacată şi chiar de mai multe ori. Să luăm de exemplu „DECIZIE nr. 54 din 12 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru”.

Citeşti şi te minunezi. „Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie” sau „potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti”.

Foarte bine, dar de ce trebuie făcută plata înainte?

Mai afli că „Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.”

Perfect de acord. Doar că obligativitatea acoperirii cheltuielilor de judecata ar trebui stabilită la sfîrşitul procesului, nu la început. Pentru că te poţi trezi într-un proces fără nici o vină şi nu este normal ca un om nevinovat să plătească pentru a i se face dreptate.

Mai aflii că „justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări”.  Poftim? Tocmai s-a pus o taxă pe aerul respirat. Este constituţional? CCR răspunde:  „Da, pentru că aveţi o reducere de 10%”.

Dar partea care îmi place cel mai mult acum vine: „În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut – Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57.”

Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii  – un scurt rezumat –

Un cetăţean comite o faptă. Este trimis în judecată dar se observă că nu are discernămînt. Ca atare este internat într-un ospiciu (să-i zicem ”X”). Fiind dus stravăn omul nostru fuge de cîteva ori din ospiciu, face scandal, obligînd autorităţile din UK să-l interneze într-un spital de maximă siguranţă. Tot un fel de puşcărie. Dupa cîţiva ani omul începe să se simtă mai bine. Ar vrea să se mute mai aproape de casa înapoi în ospiciul „X”. Dar acolo sindicatul asistentelor ameninţă cu greva dacă este primit omul nostru invocînd tot felul de motive. Pînă cînd se soliţionează disputa cu sindicatul trece ceva vreme timp în care deşi medicii erau de acord, ba chiar recomandau mutarea lui în ospiciul „X”, el rămîne tot în puşcărie. Cam asta e tot. Pai şi taxa de timbru!? Ei bine, nu e nici un fel de taxă de timbru în povestea asta!

Cum de e posibil atunci ca CCR să facă o confuzie atît de mare? Ei bine, pe fondul problemei în cazul sus menţionat se face următoarea remarcă: „Astfel, acest drept”  – accesul la justiţie probabil – „care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.”

Mi se pare o ironie aproape macabră, că, pentru a justifica plata taxei de timbru anticipat, CCR face referire la un caz cu nebuni. Ce importanţă are dacă cazul nu are absolut nimic de-a face cu taxa de timbru? Ce dacă e cu nebuni? Important e să fie acolo nişte limitări. La ăştia merge, doar nu s-o apuca cineva să vadă exact despre ce e vorba!

Mă repet, sunt ferm convins că actul de justiţie nu trebuie să fie gratuit ci una din părţile implicate trebuie să suporte costul procesului. Integral. Şi prin costul procesului mă gîndesc nu numai la salariul judecătorilor şi al grefierilor ci şi la costul întreţinerii tribunalelor, costul consumabilelor, la absolut tot. Dar cine trebuie să suporte aces cost se poate stabili NUMAI DUPĂ SFÎRŞITUL PROCESULUI ŞI NU LA ÎNCEPUTUL LUI.

Atît timp cît legile sunt ilogice (adică în contradicţie unele cu altele) atunci avem o problemă. Daca cineva ar spune este ilogic dar este „drept” ar trebui sa accept asta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.